PUR ŞI SIMPLU O DEZAMĂGIRE

Cea mai mare dezamăgire pe care am trăit-o în ultima vreme e cu un manuscris nou pe care l-am terminat de curînd (încă nu a apărut!)şi l-am dat cîtorva prieteni să-l citească, iar asta se întîmpla cu cîteva luni în urmă, şi aşa şi nu l-au mai citit şi nu mi-au mai spus nimic despre el, exceptînd o veche prietenă care, de ani de zile, de vreo zece ani, locuieşte în Krasnoiarsk. Şi eu care voiam să-l trec prin foc înainte să-l dau la editură. În loc să-l trec prin foc l-am trecut prin spuză. Trebuie să recunosc că am mai păţit-o şi cu alte manuscrise. Şi nu sînt singurul. Mi-au mai povestit treaba asta şi alţii. Ceea ce înseamnă că prietenii noştri nu mai au timp şi pentru manuscrisele altora sau, poate, de ce nu! pur şi simplu nu mai avem prieteni. Fireşte că e cumplit să scrii ceva şi să-ţi bagi manuscrisul în sertar pentru că nimeni nu are timp să-l citească. Consolarea e că, în primul rînd, scriu pentru mine. Şi, poate, doar pentru mine. Aştepţi, însă, părerea altor oameni ca să înţelegi dacă nu cumva ai luat-o pe marginea drumului. Oricum ar fi, însă, chiar şi în lipsa acestor reacţii, trebuie să mergi înainte.