Emilian Galaicu-Păun

EUROPA LIBERA

Emilian Galaicu-Păun


Cultură / Cartea la pachet
Sans issue/ Fără ieşire (Ioan Es. POP)

15.11.2010
Emilian Galaicu-Păun

„fotografie de familie” ar putea sta alături de capodopera lui Jacques Brel „Ces gens-là”.


De când a debutat editorial, cu Ieudul fără ieşire, în 1994, acţiunile lui Ioan Es. Pop sunt în continuă creştere, poezia sa apreciindu-se faţă cu cea a colegilor săi cu fiece nouă apariţie, iar de la o vreme încoace, şi cu fiece nouă traducere într-o limbă străină. Recenta antologie bilingvă româno-franceză, Sans issue/ Fără ieşire, L’Oreille du Loup, Paris, 2010, lansată de curând la ICR-Paris, sparge cercul literelor naţionale – graţie versiunii franceze semnată de Linda Maria Baros – pentru a-l înscrie pe Ioan Es. Pop printre valorile certe ale Bătrânului Continent.

Javascript nu este în funcţiune sau aveţi o versiune veche Adobe Flash Player. Descarcă ultima versiune Flash playerr
Descarcă

În linii mari, Sans issue/ Fără ieşire se coagulează în jurul volumului de debut, căruia i se adaugă momfa, din Pantelimon 113 bis, dar şi un ciclu de inedite, lumile livide. De remarcat însă omogenitatea discursului liric: e ca şi cum, angajat pe mai multe şantiere odată, ar căra cu roaba beton de la aceeaşi betonieră, care betonieră amestecă graiul dialectal & de mahala cu cea mai elevată limbă literară, obţinându-se un liant universal. Efectul este, adesea, surprinzător: în mijlocul paginilor colcăind de poezia „cotidianului prozaic şi bufon” (Radu G. Ţeposu), căreia îi corespunde un fel de lumpen-limbaj, autorul nostru risipeşte adevărate mărgăritare. Nu voi cita spre edificare decât un poem, fotografie de familie, această copie în negativ după Sfânta Familie, şi care ar putea sta alături de capodopera lui Jacques Brel, Ces gens-là:

stăm tusşase pe trepte. bunica surâde
ca-n zilele bune. din umerii bunicului cad viermi.
curând se vor strecura amândoi în pământ.

dar nu ei contează, contează ea care
stă cu o treaptă mai jos. capul ei trufaş
poartă pene şi cioc, iar copita îi scapără de sub fustă.
o mână lungă ca o viperă odihneşte
pe umărul tatălui, care se uită în jos.
cealaltă sâsâie pe pieptul meu care e negru.
fratele se hlizeşte alături şi din pantofii lui
susură sânge roşu ca din nou-născuţi.

a răsărit luna. spaima ne zguduie.
el e încă mic şi se gândeşte doar cum să ucidă.
în stânga e pivniţa unde ne vom strecura după cină
şi vom bea. vom citi. ne vom arăta colţii.

vom dănţui până când unul dintre noi va supravieţui
şi va ieşi afară mare şi greu, hohotind,
va sparge treptele, va zdrobi luna
şi va face iarăşi bine pe pământ.

Cartea însă trebuie citită cap-coadă, iar apoi recitită în franceză. Şi aşa şi tot aşa, pe cerc – n-ai altă ieşire!...

Autorul acestui text e Emilian Galaicu-Păun