Io şi surorile
În podul casei Io
n-ai voie să urci
niciodată
sunt lucruri ce
trebuie să râmână aşa
neştiute de nimeni
dar să ştii că în podul casei
păpuşile nu mai sunt păpuşi
nici bicicleta tatei nu mai e bicicletă
dacă păşeşti pe prima treapă
simţi deja un val de căldură
dar Io să nu calci niciodată prima treaptă
a doua scârţâie şi tresari
iar la treia te ameţeşte o ceaţă plină
ţi se face somn şi nici nu mai ştii
că ai ajuns acolo
Io să nu începi să uiţi
să cobori treptele înapoi cu spatele
să nu te ţii de balustradă
dar Io să nu mergi niciodată în pod
căci dincolo de uşă e Păzitorul
şi nimeni niciodată
n-a trecut de el.
Octavia Sandu, poetă, prozatoare, membră a Cenaclului Pavel Dan
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu