Andrzej Stasiuk

Cultură / Agendă culturală
Lumea post-apocaliptică pulsează
Andrzej Stasiuk

Andrzej Stasiuk
16.11.2010
Dumitru Crudu

Interviu cu scriitorul polonez Andrzej Stasiuk
Luni, la Librăria din Centru din Chişinău, a avut loc o întîlnire cu scriitorul polonez contemporan Andrei Stasiuk, care urma să-şi lanseze cîteva dintre cărţile sale traduse în limba română, Noua si Fado. Dar aşa cum editura care le-a tipărit nu a reuşit să le trimită în timp util, a avut loc o lansare de carte fără cărţi. Din această cauză, întîlnirea s-a transformat într-o seară consacrată ilustrului scriitor polonez contemporan, pe care l-au prezentat cu multă însufleţire Ion Bogdan Lefter şi Vitalie Ciobanu. Această întîlnire nu putea să nu aibă loc la Chişinău, întrucît scriitorul polonez a scris cu carul despre Republica Moldova (iată, de exemplu, un fragment din volumul Calatorind spre Babadag, apărut la editura RAO în 2007: “Probabil ceva s-a întîmplat aici cu o sută, două sau trei sute de ani în urmă, dar evenimentele nu au lăsat urme. Viaţa se scurge în pămînt, se evaporă diluată în atmosferă, mocneşte lent si liniştit, de parcă s-ar fi promis că nu se va sfîrşi niciodată.”)

În interviul pe care i l-a luat la finele întîlnirii din Librăria din Centru pe care publicul nu se grăbea s-o părăsească, l-am întrebat cînd a descoperit pentru prima dată Republica Moldova. Răspunsurile scriitorului polonez le-a tradus în limba română traducătoarea Luiza Săvescu.


Andrzej STASIUK: „Am scris aceste cărţi consacrate acestei părţi a Europei, inclusiv Republicii Moldova şi României, imediat cum s-au deschis graniţele în 1989-1990. Eu nu am avut nici un interes să călătoresc în Occident, ci am început să călătoresc în această parte de Europa.”

Dumitru CRUDU: Ce lucruri importante aţi descoperit aici?

Andrzej STASIUK: „ Am întîlnit aici ceva ce aş putea numi lume post-apocaliptică. De fapt, e post-comunistă. A fost un fenomen pe care l-am trăit şi noi. Această lume din pornire mi se pare mai interesantă pentru că este o lume într-o permanentă schimbare care aspiră să se transforme, să devină altceva, decît ceea ce este. E în permanentă mişcare. Mi se par lucrurile astea cu mult mai interesante decît ce aş putea să găsesc în Apus. A merge în Polonia, dar şi în România sau Republica Moldova, e pentru mine a călca pe o pojghiţă subțire de gheaţă care în orice moment se poate rupe. Tot timpul poate să apară ceva dedesubt. Asta-i senzaţia pe care o am eu. Eu pur şi simplu în Occident mă plictisesc. Imaginaţia mea nu lucrează deloc acolo. Nici nu ştiu ce cuvinte să mai folosesc. Revin la acesta. Nu mă interesează. Sigur mă duc într-acolo ca să cîştig nişte bani din cînd în cînd. Sînt invitat la întîlniri cu cititorii, cu editorii. Dar atît. Aici însă totul e plin de viaţă, tresaltă, pulsează.”