UN POET CONTROVERSAT

UNELE DINTRE CELE MAI BUNE POEZII ALE LUI PĂUNESCU AU FOST RESPINSE DE CENZURĂ

De după cel de-al doilea război mondial încoace şi pînă astăzi, nu cred să fi fost un poet mai controversat ca Adrian Păunescu. Admirat de unii şi contestat de alţii, adulat şi repudiat în acelaşi timp, extrem de popular pe vremea socialistă şi oarecum intrat într-un con de umbră după cădera comunismului, Adrian Păunescu a aruncat tot timpul lumea din jurul său în tranşee, făcîndu-i pe unii să-l iubească la nebunie pentru talentul său poetic, iar pe alţii să-l conteste cu virulenţă pentru concesiile pe care le-a făcut puterii.

Cei care nu au scăpat nici un concert al cenaclului Flacăra au putut trece uşor cu vederea că,într-o perioadă, tam-nisam, devenise poetul de curte al lui Ceauşescu. În ochii acestora, servilismul politic al bardului şi creaţia sa reprezentau chestiuni distincte. Pentru aceştia, viaţa şi opera sa erau borcane diferite. Pentru că îi mişcau poeziile sale de dragoste sau sociale, nu mai avea nici o importanţă rătăcirile sale politice. De aceea, cărţile sale se vindeau ca pâinea caldă, în nişte tiraje care astăzi par pur şi simplu astronomice, exact în răstimpul cînd poetul făcea unele dintre cele mai mari cedări politice din viaţa sa. Pe de altă parte, au existat şi foarte mulţi colegi de ai săi de breaslă sau dintre cititori care nu au putut trece peste aceste lucruri şi nu i-au putut găsi nici o scuză obedienţei sale politice şi poeziilor închinate lui Nicolae Ceauşescu.

Pe de altă parte, unul dintre eroii pozitivi şi luminoşi din anii comunismului era Ştefan Augustin Doinaş. Acesta făcuse ani grei de puşcărie şi se manifestase în perioada comunistă ca un disident prin literatură. Ambii erau nişte poeţi talentaţi, doar că unul era blamat, iar altul era considerat ca un fel de model uman şi literar, ca, nu peste mult după căderea comunismului să se afle că securitatea l-a urmărit cu atenţie pe Adrian Păunescu şi nu neapărat sau în primul rînd pe Ştefan Augustin Doinaş. Şi tot după revoluţia din România, s-a mai aflat un lucru, că Doinaş a fost turnător. Şi l-a turnat, nici mai mult, nici mai puţin, decît pe Adrian Păunescu.

Adrian Păunescu a fost şi colaboraţionist, dar şi victimă, fiind urmărit de securitate, cenzurat la greu şi, treptat, marginalizat din viaţa socială.

Ar fi foarte important ca poezia sa să fie supusă relecturii şi, s-ar putea, sînt convins, să descoperim cu stupoare că unele dintre dintre cele mai bune poezii ale sale scrise pe vremea comunismului să fie tocmai acelea care au fost respinse de cenzură.