sâmbătă, 8 iulie 2017

Anna Ahmatova

În loc de prefaţă (la Requiem)

În groaznicii ani ai lui Ejov am făcut şaptesprezece luni de coadă pe la închisori.
Odată cineva "m-a recunoscut". Şi atunci o femeie cu buzele vinete, şi care, fireşte, nu-mi auzise niciodată numele, se trezi din amorţeala proprie nouă tuturor şi mă întrebă la ureche (acolo se vorbea numai în şoaptă):
- Puteţi descrie toate acestea?
Răspunsul meu:
- Pot.
Şi atunci ceva ce amintea a zâmbet se aşternu pe ceea ce fusese cândva faţa acelei femei.
1 aprilie 1957, Leningrad, AHAMTOVA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu