sâmbătă, 1 iulie 2017

Veronica ȘTEFĂNEȚ

ХХХ
Vântul prin golul din mine trece
Îl prind în păr și-n fustă.
Câte secunde mai am de trăit?
Fix zece.
Zece azi
Zece ieri
Si mâine tot.
De câte ori a fost nevoie să mor
Ca să-n
țeleg că mai pot?
Nu vreau tipare
Dar tu,
Drum în mii de vieți parcurs
Mă faci să zbor
Să simt
Să nu pierd al tău flux.
Când e nevoie – mă ții trează
Și mă lipești de pământ
Când eu-l din mine evadează.Am ajuns să mă repet,
Dar totuși rănile multe mă învață:
Să respir din plin
În moarte să nu cred
Și nici prea mult în viață


O poezie de Veronica ȘTEFĂNEȚ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu