duminică, 23 iulie 2017

Cristina URSU

Căldura mocnește în piept, s-a strâns toată acolo și vezi,
vine ploaia, eu răsuflu furtună pe geam.
E tv-ul aprins, schimb canalul cu gândul.

tvR, rv8, peste tot doar tv dinspre geamul ce
-ncropește furtuna,
iar căldura mocnește în piept ca o gâză.

tv-ul merge cu ochii închiși peste stradă, iar
ivărul ușii și-a pus brațele-n poală și
zice să nu intre nimeni.

Văd un gol într-o cadă, ecranul e roșu și sur, ciudat
văd lumea la fel și ursulețul de pluș vede lumea la fel, și
tv-ul.

întind mâna acolo, știi tu, locul acela... și-nșfac ursulețul de pluș,
facem schimb cu o inimă
nu-i nimic, îmi îngân, mi-au rămas câteva undeva, nu-i nimic.
Și-apoi tac, ce să fac, nu mai am nimic de făcut.

Dau volumul mai tare, cei doi goi într-o cadă de baie fac furori la
tv, șușotind.
Stop. Aud câțiva pași dinspre ușă-i auzi?, sare să nu cadă cumva în
tv să mă uit, să nu cad nici eu în
ispită când mă uit la cei goi din
tv.

Noc-noc, se aude-mi deschizi?
Dau din cap de la stânga spre dreapta să-mi clatin vreun
gând și canalul se schimbă.

Culorile nu.
Filmul nu.
Gâza nu.
Furtuna nu.
Ursulețul nu.

Doar canalul.

O poezie de Cristina URSU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu