Dor
Mãrgelele tale de corn,
gâtul mlãdios
pe care mã urcam ca-ntr-un scrânciob,
Brațele tale mou şi atente
Care nu m-au lovit niciodatã,
Clavicula ta sãritã
Pe care-mi odihneam tâmpla micã şi bãtãioasã.
Țâşnesc din vie şi te strig cât mã țin plãmânii: Mamã-ã-ã!
Sãrind ca-ntr-o cascadã de aur în pãrul tãu.
Înnecându-mã în ochii tãi-
Oceane fãrã arhipelaguri.
Unica mea zeitate creştinã,
Elogiatã fãrã bisericã.
Calea mea lactee
Risipitã peste polul nord şi sud simultan.
Sã mor şi sã mã mai naşti odatã...
Viațã şi moarte în aceeaşi zi, în acelaşi an, în acelaşi
mileniu-
Al patrulea de sub ridul ochiului tãu drept
În care încap eu şi copiii mei,
Şi casa noastrã,
Şi satul nostru cu şcoalã cu tot,
Şi țara mea şi a ta
Şi numele...
Pe care le avem diferite.
Renaşte-mã,
sã fim de-o seamã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu