xxxx
lui Matei Vişniec
negustorul
s-a strecurat pe neaşteptate
a coborît jaluzelele
şi s-a aşezat jos
în genunchi
jos pe podeaua umedă
m-a privit o clipă
portretele în cameră
curgeau pe pereţi
păsările se-nălţau spre cer
în acel loc mizer
furnicele aşteptau sub covor
vorbeau încet
încet îşi roteau gîturile
unul spre altul
eu tăceam
mă gîndeam
oare cu ce propunere
a venit negustorul
de această dată
negustorul mi-a zis
să-ţi propun un pat liber
şi un loc
unde să-ţi faci nevoile
poţi dacă doreşti
să-ţi torni
oceane cu cocktailuri
să-ţi face prăjituri
din viermişorii gazdei
să-i serveşti pe cei apropiaţi
dacă doreşti desigur
dacă mai ai chef de gălăgie
de luptă
de sunete stridente
lumină
tăceam
mi-a zis
poţi să te culci jos
unde doreşti
în acest labirint
nu e nimic întîmplător
insectele nu te vor părăsi
furnici şi albine sub covor
îţi vor cînta în spate
în faţa ta
nu fi trist
ea se va întoarce
în puloverul tău roşu
cînd nu vei mai fi bolnav
în casa ta
ea se va-ntoarce
pe bune
la fel cum maşinile se-mbată
plîng
pe autostradă
ca-n filmele de ficţiune
O poezie de Artiom OLEACU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu