Săptămâna trecută am ajuns la o pensiune dintr-un sătuc de pe lângă Simeria. Aşa, şi, ce să vezi, aveau ăia în sala de mese un raft cu cărți, să fi fost vreo douăzeci, poate treizeci. Cele mai multe titluri începeau cu "cum să". Cum o fi ajuns o carte de teatru de Dumitru Crudu acolo, habar n-am. Și nici n-am vrut să-ntreb. Am citit-o, mi-a plăcut, îmi place tot ce scrie omu' ăsta, am mai spus-o. Altfel, la un moment dat, în timp ce citeam, finu-meu, de 3 ani, şi frate-su, de 5, s-au apropiat de mine, uşor sfioşi, mai degrabă curioşi - un pas, încă unul, i-am observat cu coada ochiului. N-am zis nimic, mi-am văzut de ale mele. Şi-l aud pe ăla mare, țe țitesti? Şi-l aud şi pe ăla mic, țe, țe. Le-am povestit un pic, au ascultat, au vrut să pună mâna pe carte, le-am dat-o, s-au uitat la copertă, au zis una-alta. I-am întrebat dacă vor să-l vadă pe nenea care a scris cartea. Au dat din cap, îhî. Le-am promis că o să-l vadă. Când, când? Asta n-am ştiut să le zic, da' vedem noi, facem cumva să vină nenea Crudu la Timişoara, la "Țe mai fați, scriitorule?". Apoi a apărut o tanti cu un tort de înghețată şi am sărit toți trei pe el.
PS: "Steaua fără.. Mihail Sebastian", de Dumitru Crudu se găseşte (şi) în satul Banpotoc, de pe lângă Simeria. Am lăsat-o lângă o carte de Donald Trump.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu