Livia Ștefan:
un școlar îmbrîncit
în noroi de golani
este sufletul meu
și e fericit
ca piesele de schimb pentru
camioane
în magazinul cu rochii de mireasă
este sufletul meu
și e fericit
nefericit & huligan & trist
este sufletul meu
și e fericit
Vlad Drăgoi:
eu nu cred că poezia trebuie
să fie așa ca în postarea de pe fb, indirectă și oblică adică, și așa
să știți, că toată viața mea eu o să cînt gîndurile și sentimentele
mele în cuvinte multe și grele – grele adică nu în sensul de
fancy, prolixe, ci dimpotrivă, ușor de înțeles, și cît mai
scurte cu putință, dar avînd așa un volum imens
alăturate în pagină, pe verticală mai ales
Cosmin Perța:
Aproape în fiecare zi
citesc o știre despre Apocalipsă,
despre cutremure, uragane, războaie, criză, maltratări de copii.
Însă toată această înscenare,
toată această lume colcăitoare
care-și revarsă puroiul și ura în mintea mea
nu face altceva decît să mă convingă și mai tare
că a mînca un măr și a învia
sînt de fapt lucruri apropiate
Moni Stănilă:
Sînt tînără și frumoasă ca prinții nelegitimi din serialele
coreene.
coreene.
Fac cinci pași, ecoul redă răpăitul
de tobe și în fața ochilor apar munți de scări rulante.
Dar tocmai atunci portarul urlă să îmi las geanta la garderobă.
Oricît mă chinui, nu pot reface traseul.
În fața mea apar munți de femei bătrîne,
vociferînd în rusă politici despre Europa.
Alexandru Vakulovski
da aşa e mai bine
ultima oară cînd ne-am
văzut erai tristă că plec
şi totuşi tu ai plecat prima
eu îţi făceam cu mîna
cînd troleul te ducea
eu îmi dezlipeam posterele
cu Jim de pe pereţi
eu îmi făceam bagajele
şi mă gîndeam la tine
Cristina Alexandrescu:
felul în care ni se spune de mici
fericirea e un animal destul de urît
ne-am obișnuit să ne ascundem sub pat și să credem
fericirea e un animal care mușcă iar tu ești una dintre atîtea chestii
care mi se puteau întîmpla
Floarea Țuțuianu:
Încă nu s-a născut
bărbatul care să-mi fie jumătatea mea de femeie
Chiar dacă plîng între coapsele mele
iubiţii mei sînt bărbaţii de treabă ai altor femei
Noi avem copii din hîrtie pe care-i creştem cu zel
Cînd ne plictisim facem avioane din ei
căci este fără de sfîrşit şi oboseală pentru trup cetitul de cărţi
Nu poţi să iei un bărbat de la gura altei femei
Arian Leka:
Oamenii mei i-au întors mării spatele
Şi eu
am aceeaşi slăbiciune
scufund nave
le găuresc la şold şi merg departe
Acolo unde norii îmi amintesc de peşti
barca cu pînza sfîşiată – această artă
acolo unde orice copac ascunde sub coajă
un copac mai înalt.
Alex Cosmescu:
uneori acelaşi corp bîntuie prin inima mea săptămîni
la rînd/
acum se ridică din pat – se duce la oglindă – îşi
piaptănă părul – se întoarce în pat – acum se duce la
bucătărie – îşi lasă capul pe braţe – acum stop/
(maşinile care vuiesc pe stradă/ caloriferele
din cameră/ ce este cu tine cînd eşti singur)
Mihók Tamás:
te-am lăsat să pleci &
am încercat senzația
pe loc (atunci
am simțit pentru prima dată
cum poezia e bila de plumb
din cauza căreia șchiopătez)
Ana Dragu:
am copii
vreau copii
ce bine că dormind lîngă tine
am născut copii
faceți copii
mulți copii
copiii nu te lasă să mori
copiii nu te lasă să scrii
Radu Nițescu:
mă joc cu bila neagră
de cauciuc
dincolo de fereastră
se întîmplă
foarte încet
iarna
şi mă joc cu bila neagră
de cauciuc
ce face un cîine
lăsat singur în casă
ce face un om
lăsat singur în
mintea
lui
Gökçenur Ç.:
El s-a ridicat să se ducă la baie, ei îi era sete.
S-au intersectat pe hol și brusc, fără să-și spună nimic,
au început să se sărute. El i-a strîns sînul în palmă.
Cînd buzele i-au atins urechea, ea și-a lăsat capul pe spate
Lovind întrerupătorul.
Cînd lumina s-a stins, s-au desprins speriați
Apoi au îzbucnit în rîs.
S-au întors în camerele lor,
s-au strecurat în locurile calde încă,
fiecare lîngă jumătatea sa.
Pablo García Casado:
ce se va alege de noi cînd centrele comerciale
librăriile și cafenelele vor renunța la varietatea asta
de vehicule utilitare cu trei uși la furgonete
și la celelalte mașini? va fi aceeași tensiunea
pîntecelui tău sudoarea buzelor felul de a ne îmbrățișa
cînd n-o să mai simți atingerea suavă a tapițeriei
cînd vei putea fugi de instinctele mele?
Caius Dobrescu:
O baterie, probabil
consumată, căzută-n
iarbă. Direct din
obsesia DVDurilor portabile, a MP3-
playerelor.
Alături de cuie de
cutii de bere, dar fără
cutiile propriu-zise.
Fărîme desprinse din Coiful
Tuturor Posibilităților, nelipsit
de pe capul acestor Tineri
Războinici.
Dénes Krusovszky:
Astfel vrei să te adresezi
ultimelor lucruri, nu aprinzi
televizorul, dar îi vorbești,
la radio asculți doar acel
pîrîit, iar cînd e liniște,
încerci să închei de unul singur
o veche dispută întreruptă.
Poate nici nu există întoarcere,
îi spui fotografiei și simți că te cuprinde
teama într-o pădure alb-negru.
Lies Van Gasse:
A folosit trandafiri pentru alăptat
căpșuni pentru o respirație moale
și semințe cînd au început contracțiile
apoi nepăsătoare
și-a înfășurat brațele în jurul copilului,
și a urlat.
E tînăr.
Selectie de Cezar Gheorghe, revista OBSERVATOR CULTURAL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu