ca niste pietre peste care se scurge apa,
gemetele mamei sotiei mele,
un fir de apa curgand sub paturi,
viata mai palpaie
cand nimeni nu se asteapta la asta
mai palpaie
cand nimeni nu-i mai da nicio sansa
mai palpaie
se mai face simtita
mai este
mai exista
contrar tuturor prognozelor
viata e
mai puternica decat frica
am luat-o in brate si am mutat-o pe perna mai sus
e ca si cum as fi tinut in brate o
picatura de apa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu