mainile ei chircite sub o plapuma inrosita
ca niste crengi de pe care toate frunzele au cazut
si au ramas goale si innegrite,
mainile ei ca niste ferestre sparte de lut

pret de cateva clipe i-am luat o mana in palma
nu s-a trezit din somn nici acum
de parca as fi tinut in palma un fulg de zapada
care cade in aceste clipe prin fum

bratele ei gaurite de acele seringelor
sunt moi ca o perna de puf
parca as fi atins apa curgand prin parc
sau aerul ce se inalta in vazduh

in camera ei nu e nimeni, si afara ninge abundent
dar ea i se adreseaza cuiva insistent