privirile stinse şi reci
mâinile amorţite şi livide
atâtea lucruri neclintite
în juru-i ca nişte melci

în camera ei un tropot de paşi neîncetat
în casă e un frig ca de cleştar
e întuneric şi tresar
dar ea de câteva luni n-a coborât din pat

mă apropii în vârful picioarelor
de uşa ei împodobită de sus până jos cu spini
într-adevăr ea stă pe pat
culcată pe o saltea de mărăcini

îmi cere să-i dau nişte apă
dar cana în mâinile ei crapă