ieri toate seara am privit fotografii ale
mamei mele, buncii mele anica si ale mamei sotiei mele
ale tatălui soţiei mele sau ale unchiului ghiţă
ale mătuşei ileana şi a lui moş vasile
ale lui moş costea şi ale lui moş efrim
ale mătuşii tamara şi ale bunicului soţiei mele
ale bunicii soţiei mele dinspre mamă
şi ale bunicii soţiei mele dinspre tată

niciunul dintre ei acum nu mai este în viaţă

ieri toată seara am privit fotografii ale
unor oameni care nu mai sunt în viaţă

în una dintre fotografii mama soţiei mele
ieşea din apă în anul 1968
în altă fotografie
moş vasile şi mătuşa ileana veniseră din Cetâreni pe jos să le vadă
la Flutura pe mama mea şi pe bunica anica în toamana lui 1974 acum
niciunul dintre ei nu mai e în viaţă

dar în aceste fotografii
care
încă nu s-au îngălbenit

cu totul
se vede cât erau de fericiţi că s-au
întâlnit


pe scaunul pe care eu stau acum
a stat atâţia ani mama soţiei mele
stând pe acest scaun
evghenii ivanovici i-a făcut o fotografie
cum privea spre fereastra spre care mă uit şi eu acum
pe 25 decembrie 1979 la orase nouă seara
şi visa să vină vara lui 1980 ca să meargă la mare

lui evghenii ivanovici îi plăcea foarte tare să-şi fotografieze soţia
dar acum nu mai este în viaţă
nici fotograful şi nici cea fotografiată

atâţia oameni pe care i-am cunoscut
nu mai sunt deja

la fel cum plouă acum afară
a plouat şi în 1966
când ei alergau pe plajă
ţinându-se de mâini
şi cu limbile scoase

afară plouă şi mie mi se face foarte trist
şi vreau să ies afară
şi să cadă şi peste mine ploaia
aşa cum cădea şi peste tatăl soţiei mele
la un picnic

evghenii ivanovici şi zoia gheorghevna nu mai sunt şi nu mai sunt
nici speranţele
sau supărările lor

eu ies în ploaie poate voi da peste sufletele lor în ploaie
eu ies
cu obrajii scăldaţi în lacrimi în ploaie
şi mă gândesc că ei
nu
mai sunt

în ploaie