După cioclu cu ochelari
au mai venit doi ciocli
unul tânăr şi unul bătrân
şi au aşezat-o pe o targă
şi au plecat
coborând scările
fără să ştie cum o cheamă
fără să ştie cine e
fără să aibă habar
ce cărţi îi plăcea
să citească
fără
să ştie la ce-i plăcea să se gândească

fără să ştie nimic
despre cea pe care o coborau pe scări
absolut nimic
poate că ar fi vrut să afle mai multe
dar poate nu
nu am de unde să ştiu asta

eu însă am cunoscut-o

pentru prima dată am cunoscut-o în 2001
când o conduceam pe iubita mea acasă
şi mă ascundeam în spatele uşii
ca să nu mă zărească mama ei

până la urmă m-a zărit

uneori îi aduceam cărţi de la bibliotecă

uneori stăteam de vorbă cu ea
cele mai lungi discuţii le-am purtat
în curtea spitalului
ei îi plăcea
să discute
şi să fie veselă

cei care au dus-o pe targă
în jos pe scări
nu ştiau nici măcar cum o cheamă

după ce au ieşit
nu am îndrăznit să închid uşa
aşa cum nu am îndrăznit niciodată
să şterg numerele de telefoane ale celor
care nu mai sunt

le mai păstrez şi acum în agende

am lăsat uşa deschisă
după ce au scos-o din casă
nu ştiu de ce

apoi am intrat în camera ei
o bluză de ai ei căzuse pe podea
şi batista era chircită

mi-am rotit ochii prin cameră
ştiu că nu i-au putut lua şi sufletul
m-am uitat îndelung
m-am uitat mult timp
poate am să-l văd

am dat cearcaeaful într-o parte

şi am văzut un trandafir roşu sub cearceaful imaculat