ultima oara am privit-o pe mama dintr-un autobuz
care isi lua viteza pe strada nationala
nu ningea si nu era nici moina
am zarit-o dupa ce ne-am despartit
in fata florariei
atunci m-a privit foarte trist
o privire mai trista ca a ei nu am mai vazut niciodata
m-a privit trist trist
m-a privit cu niste ochi mari si foarte tristi
in timp ce eu ma urcam in autocar
si soferul ma zorea sa ma sui mai repede ca
sa nu ne prinda intunericul in Ungheni

nu nu ne-a prins intunericul in Ungheni
dar i s-a spart o roata
pana la urma, a ambalat motorul si am parasit autogara
iar cand am ajuns in dreptul florariei
am zarit-o din nou pe mama
dosita printre buchetele uriase de trandafiri
spionand autocarul

floraresele fumau plictisite si nu aveau treaba cu ea
isi plimba ochii de-a lungul ferestrelor,
dar nu m-a gasit

desi si eu o priveam
si ii faceam semne
cu mana
dar ochii nostri nu s-au mai intalnit atunci

ultima oara cand am privit-o pe mama
eram in autobuzul ungheni-chisinau care prinsese
viteza depasind
cafeneaua
unde in urma cu treizeci de ani
beAm impreuna cu ea cafea cu lapte
bautura ei preferata din ungheni


autobuzul nu avea chiar atat de multe
ferestre
dar ea nu m-a gasit in masina
si o priveam cum ma cauta disperata si neajutorata cu ochii, fara sa
stiu ca atunci o priveam pentru ultima oara,
asa cum ai privi pentru ultima oara
petalele unui cires inflorit in plina iarna


dezamagita ca nu m-a zarit, i-a intors spatele
autocarului
si a prins sa coboare
treptele
autogarii
calcand pe petalele ofilite
de trandafiri cazute pe
scari

apoi autobuzul a marit viteza si eu
de atunci nu am mai vazut-o niciodata