Zilele trecute, am fost in Brasov. Ma trezeam la ora sase ca se recitesc Ulise al lui Joyce. L-am recitit pe vreo zece terase din oras.
Brasovul e unul dintre putinele orase din lume, in care te poti vedea cu toata lumea, fara sa-ti programezi vreo intalnire.
Prin cartierul scriitorilor nu am trecut.
Ador intalnirile intamplatoare de pe Republicii cu oameni pe care nu i-am mai vazut de vreo 10 ani. Orasul s-a schimbat foarte tare, dar oamenii au ramas la fel.
Am stat la hotel.
Cei care se ofereau sa ma gazduiasca, brusc, au luat apa in gura. E mai bine insa asa. Platesti mai mult, dar esti mai liber.
Nu am cautat pe nimeni, dar am intalnit o groaza de oameni.