- Exerciţiul Simonei Popescu, despre o fotografie. (fotografia Irinei Brumă în cărucior,alb-negru)
- E pe prosopul cu maci crescut odată cu ea. Coboară din căciuliţa albă, din papucii cu şireturi bine legate ca şi borcanele cu dulceaţă din filmele ruseşti, costumul de vată ce o face caldă şi acum. Trece din mânuţele pufoase în alte mâini. Scările îi sunt mai aproape. Poarta bunicii- mai mică.
- Mai târziu rochiţă din blugi şi flori în mâini şi prima zi de şcoală şi poziţie de pioner.
- Mai târziu părul ei cu bentiţă devine roşu în contrast frumos cu ochii albaştri.
- Mai târziu e altfel, e mâţa din textul ei şi multe alte mâţe. E ploaie şi soare şi totul.
- Şi poate mai e cosmonaut.
- Exerciţiul lui Radu Vancu, «în vizită la bătrânul maestru ».
- maestrul are tricou orange
- maestrul spune da da
- e cu siguranţă o poetă foarte talentată
- urmează să vedem acest fapt
- chiar şi în acest text nespus de prost
- se vede mâna lui de prozator
- maestrul urcă pe bicicletă se uită la drum
- maestrul e om din flutura
- ştie foarte mulţi oameni din chişinău
- maestrul ne recomandă să lăsăm poezia
- proza e mai actuală
- maestrul îi zice lui buzu
- la 2 noaptea
- că literatura e o mare mămăligă
- poate facem atelierul de cizmari ? zice buzu
- maestrul îi cumpără pastile antimahmureală
- maestrul se plânge copiii lui s-au dezvăţat de scris
- aveau odată texte bune
- maestrul e supărăcios îi trece repede
- maestrul e blogger
- maestrul mai mănâncă un sandwich
- se împarte cu noi
- Exerciţiul lui Radu Vancu, despre fericirea aparentă
- "eşti cea mai minunată fetiţă din lume"
- în toată sâmbăta la tiraspol la carusel
- roata dracului e imensă
- în vârful ei mă simţeam bine
- oricum aveai să mă salvezi
- scrisorile mele pentru moş crăciun
- mai târziu ţi le-am găsit în agendă
- el venea cu avionul când nu era zăpadă
- lăsa cadourile la balcon
- mâinile mele peste mâinile tale la volan
- am trecut nistrul
- mi-am tăiat părul
- l-ai conservat într-un borcan
- cu inscripţia: carolina la 9 ani
- Exerciţiul lui Radu Vancu: („dar sunt şi amintiri adevărate” – primul vers)
- dar sunt şi amintiri adevărate
- iaşiul plâns fără tine
- privirile cu o viteză de 200 km/oră
- indiferenţa ta de urs în hibernare
- o iarnă întreagă
- dinţi încleştaţi în umărul meu
- „cât poţi ţine aerul sub apă atât de tare mă”
- pisica ta moartă în braţele mele
- Text la exerciţiul lui Dumitru Crudu & Anatol Moraru, despre o experienţă iniţiatică
- Bunica ia morfină. Mama, ce e morfina ?
- Apă, apă în plămâni are bunica. Vreau bunica să moară, îmi rămâne camera ei frumoasă cu sobă. Mă culc la ea pe braţe, îmi povesteşte despre Transilvania. Îmi zice că a învăţat asta la români.
- Mama, ce înseamnă «la români » ?
- Bunica are gărduleţ împrejurul patului, noaptea îl sare. E sub masă, ţipă.
- Mama, ce are bunica ? O să moară ?
- Mă culc lângă ea. Are halat negru cu floricele violete. Mama mă duce în altă parte.
- Bunica citeşte o carte de Octavian Goga care e pe masă.
- De ce plângi, bunica ?
- El scrie despre noi.
- Despre cine noi ?
- Despre noi.
- Aduc aparatul de fotografiat cu peliculă, îi fac o poză cum doarme. E mică, mică. Pielea ei zbârcită.
- Ţip la bunica. De ce nu alege bine fasolele ? Cum nu vede ?
- Ochii ei albaştri au însurit. Mama sună felcerului să vină.
- Morfină, luaţi-i morfină !
- Camera în care stă bunica e frumoasă. Mai frumoasă decât toate 8 camere.
- Când moare o să fie a mea?
- Sună telefonul: a murit bunica. Mama plânge.
- Cum a murit bunica?
- Mă culc lângă ea. I-au pus în mâini o lumânare.
- De ce lumânare ? Nu-i lumină ?
- Mama mă ia de lângă bunica. La înmormântare o apuc de mână.
- Îi deschid ochii bunicii. Albaştri.Albaştri.
- Nu face asta !
- De ce ? Eu vreau bunica să mă privească.
- Exerciţiul lui Moni Stănila, 5 comparaţii « mâţa ca »
- Mâţa ca şi coastele copilului african din fotografie
- Vulturul aşteaptă
- Mâţa bolnavă ca ochii tăi spălaţi în fum
- şi în cântecul de Placebo
- Mâţa, ghearele ei ca degetele tale
- lilieci încâlciţi în părul meu
- plână la sânge
- Mâţa pe pervaz etajul 9
- ca frica mea de înălţime
- când te văd
- Mâţa ca paşii tăi
- vin tiptil şi mă fac să scârţîi
- Carolina Vozian
marți, 7 august 2012
Texte tabara, Carolina
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trandafirii
Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
-
Cuvânt înainte Dragă cititor, Pe paginile acestei cărți vei găsi brodat în dantela fină a cuvântului ornamente, semne și simboluri despr...
Imi pare rau ca m-am suparat atunci. Ti-am recitit poezia aia despre mine si nu vad nici un motiv. Probabil eram prea obosit si stresat.
RăspundețiȘtergereImi pare rau.
Poezia imi place.