vineri, 11 mai 2012


Școala de creative writing de la Orheiul Vechi


După ce am pus la cale anul trecut o tabără de proză poliţistă, împreună cu poeta Aurelia Borzin de la revista Clipa, la care au luat parte cei mai tineri scriitori din Republica Moldova şi doi colegi de-ai lor din Braşov, anul acesta intenţionez să organizez o şcoală de CREATIVE WRITING la Orheiul Vechi, unde, la fel, vor fi invitaţi tineri poeţi şi prozatori din Republica Moldova, majoritatea dintre ei încă elevi de liceu, studenţi sau absolvenţi, pe cale de a debuta sau proaspăt debutanţi. 
În faţa acestora, vor ţine cursuri de creative writing profesori universitari de scriere creativă din Bucureşti, Sibiu, Chişinău şi Bălţi. Menirea cursurilor va fi aceea de a le transmite tinerilor scriitori secrete ale meseriei de scriitor. Pe parcursul celor şase zile cât va ţine şcoala, profesorii invitaţi vor ţine cursuri despre cum se scrie un roman, o povestire, o nuvelă sau un poem, iar tinerii scriitori îşi vor perfecţiona arta scrisului, scriind proză sau poezie, în care vor reflecta realitatea basarabeană sau experienţele lor nemijlocite de viaţă. Profesorii care vor ţine cursuri de scriere creatoare sunt, la rândul lor, şi nişte scriitori remarcabili. Nu cred să existe vreun consumator de litertură română contemporană care să nu fi auzit de Simona Popescu, Anatol Moraru sau Radu Vancu. De pe băncile cursurilor Simonei Popescu au ieşit foarte mulţi scriitori sau critici importanţi, ca Adina Diniţoiu, de exemplu. Pe lângă faptul că sunt profesori şi scriitori cunoscuţi, Radu Vancu şi Anatol Moraru mai sunt şi moderatorii unor cenacluri literare din Sibiu şi, respectiv, Bălţi. La Orheiul Vechi, vor ţine cursuri teoretice şi seminare, în cadrul cărora cursanţii îşi vor scrie textele literare. Mă veţi întreba de ce e nevoie de această şcoală? Pentru ca, repet, tinerii scriitori să-şi poată perfecţiona arta scrisului. După părerea mea, pentru a fi un scriitor adevărat trebuie să fii mai întâi de toate un bun profesionist. Iar a fi un bun profesionist presupune să cunoşti cât mai bine tainele şi secretele scrisului. Căci, dincolo de multe alte lucruri, „scrisul mai e şi o meserie care se învaţă”, zicea undeva Alexandru Muşina, iar acest lucru l-au ştiut foarte bine toţi marii scriitori ai lumii.

Ideea acestei şcoli mi-a apărut după ce am citit textele mai multor tineri poeţi şi prozatori tineri, foarte buni altminteri, dar care nu citiseră nici măcar o singură carte de teorie sau de critică literară. Pentru că nu-i interesa, dar şi pentru că, susţineau aceştia, ar fi o uriaşă risipă de timp să citeşti asemenea cărţi. Important e să ai talent şi să te viziteze inspiraţia, credeau aceşti scriitori. După ce le-am citit poeziile sau prozele, mi-am dat seama că au greşit enorm că nu şi-au cultivat spiritul critic şi teoretic, fiindcă erau la un pas de-a scrie nişte texte adevărate. Având tot ce le trebuia pentru asta, un material de viaţă ieşit din comun, talent şi chef de-a scrie, ei şi-au ratat o mare parte dintre texte, fiiindcă le-a lipsit un singur lucru: ştiinţa de-a scrie, de-a grada un text, de a-l face cât mai percutant posibil sau de-a putea pur şi simplu istorisi o poveste, în aşa fel încât aceasta să-şi păstreze misterul până la finalul ei.

Dacă aceşti tineri scriitori s-ar fi interesat şi de opera lui Lotman sau a lui Matei Călinescu, sunt sigur că volumele lor de poezie sau de proză ar fi fost cu mult mai bune. Acesta şi este raţiunea acestei şcoli. Fireşte însă că ar fi de domeniul fantasticului ca în şase zile să poţi deprinde toate vicleşugurile scrisului. Aşa ceva e imposibil. Pentru asta e nevoie de ani şi ani de studiu. Oricum ar fi, scopul acestei şcoli e şi de-a stârni interesul pentru acest aspect al profesiei de scriitor. În acelaşi timp, pe tot parcursul şcolii tinerii scriitori vor scrie poezie şi proză, ca să înveţe şmecheriile scrisului de pe urma propriilor greşeli.

Tabăra de proză poliţistă de anul trecut a fost realmente foarte reuşită, fiindcă în timpul cât a durat s-au scris nişte proze foarte bune. Dacă nu ar fi avut loc, probabil că o parte dintre povestirile incluse în antologia „Covoare Moldoveneşti” pur şi simplu nu ar fi existat.
În cele din urmă, această şcoală e un fel de provocare pentru a scrie mai bine decât ai scris până acum.  

2 comentarii:

  1. buna ideea. cred ca va fi interesant.

    RăspundețiȘtergere
  2. E o decizie corecta! Caci sa scrim putem toti, dar sa scrii bine e un dar, pe care uneori mai trebuie si sa inveti cum sa-l daruiesti. Elena C...

    RăspundețiȘtergere