marți, 28 februarie 2012

COSTEL STANCU

***
ai pierdut şi ultima luptă caii tăi nu mai
aleargă liberi peste cîmpuri sînt încălecaţi la
turnirul învingătorilor din flamurile tale
au făcut cîrpe cîinii-ţi de vînătoare se gudură
pe lîngă călcîie străine cetăţile se clatină fără
vânt cerul stă neclintit ca un ţest uriaş peste o
pîine răscoaptă priveşte noii tăi stăpîni
beau numai vinuri albe aduse din ţara lor
dar nu se sfiesc să iubească femeile locului
a venit vremea bastarzilor a uriaşilor cu
cap de muscă a vitejilor din saloanele de dans
a femeilor mai frumoase cînd înşeală
decît atunci cînd alăptează nimic nu mai e
aşa cum a fost de ce învinsule vrei
să înghiţi totul odată cu ultima gură de aer
de dinaintea morţii să iei cu tine întreaga
lume şi să o pui la picioarele unui rege copil
nerăbdător să se joace de-a războiul?

acest poem este scris de COSTEL STANCU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu