sâmbătă, 25 februarie 2012

Cătălina Bălan

Insomniacii
***
Speram să nu dau de bănuit. Încrecam să-mi controlez clipitul nevrotic, respiraţia accelerată, mişcările bruşte. De asta n-am câştigat niciodată la poker. Trebuie să fii zen. Să-ţi programezi fiecare mişcare a muşchilor faciali conform unor algoritmuri stabilite de magii chinezi încă din vremea dinastiei Ming.
Dar omului nu-i e dat mai mult neprevăzut decât poate duce.
Am ieşit la vânătoare pe răcoare, când barometrul arăta spre Schön Wetter. Aerul era potrivit de umed, vântul bătea dinspre vest.
***
-E ca pe facebook. Fără spectatori n-are niciun haz. De aia mă gândeam , Mihai, să înfiinţăm o SIA – Societatea Insomniacilor Ambulanţi. Dacă în primă fază ne adunăm doar noi doi, atunci tu iei străzile din sud-est, iar eu pe cele din nord-vest. Aşa câştigăm timp. Vom funcţiona ca momelile pentru peşti. Apare insomniacul şi hop! l-ai prins şi l-ai luat cu tine.
Nu trebuie să-ţi faci griji, îl recunoşti după faţă. Mişcări lente, moacă de mormoloc, cearcăne.
Cine strânge cei mai mulţi din ăştia într-o oră, câştigă.
Totul bine şi frumos până când mi-am dat seama că n-am cum să-i inghesui pe toţi într-o lampă, ca pe duhuri. Am două mâini, deci pot să ţin maximum doi. Şi Mihai are două mâini. În cel mai rău caz, ieşim la egalitate.
***
Când am ajuns acasă, Mihai era deja acolo. Nu mi-a venit să cred. Somnambulii lui aveau plete până la brâu. Clar,somnambuli rockeri. Eram atât de bucuroasă, încât nu mi-a mai păsat de concurs. I-am aşezat pe canapea şi le-am făcut ceai. I-am lăsat să se descalţe, iar ei n-au avut nevoie de prea multe explicaţii.
Distinşii rockeri ne-au urmărit somnul timp de 3 luni şi şi-au notat în agendele lor intervalele de timp de la un vis la altul. În 3 luni am avut aproximativ 60 de vise si 3 tentative de suicid. Se pare că Mihai doarme cu ochii deschişi, motiv pentru care are un somn liniştit, visează numai peretele înspre care e îndreptat patul.
Am păstrat agendele somnambulilor cvasivoluntari-cvasiobligaţi . Aveau desene detaliate ale fiecărui vis despre care eu nu mai ţineam nimic. Şi câte un titlu sugestiv pentru fiecare.
Când începeam să devenim violenţi în somn, rockerii schimbau melodia de fundal. Acum nu mai pot adormi decât pe „Losing my religion”, REM.
P.S. Nu i-am găsit încă un titlu bun, poate îi găsiţi voi unul .

\p.\s.

acest text al catalinei am sa=l citesc la sedinta atelierului Vlad IOvita, de marti, la ora 17.00.
Cine nu poate veni, ati putea sa va dati cu parerea pe blog?

7 comentarii:

  1. îţi mulţumesc frumos, Dudu! aştept păreri :)
    textul chiar a fost scris ca la atelier, mi-am fixat o limită de timp.

    RăspundețiȘtergere
  2. cred c o sa vin si la atelier
    da spun ce-mi pare la prima vedere
    parca e un fragment de text din ceva mai mare, are nevoie de continuare. sau asa-mi pare mie

    RăspundețiȘtergere
  3. Maine ne intalnim la atelier si vom discuta proza ta. Deocsamdata, o prima impresie fugara e ca e un fragment din ceva cu mult mai mare.
    Mai putin reusit mi s-a parut finalul, care incepe cu:
    Distinşii rockeri ne-au urmărit somnul timp de 3 luni şi şi-au notat în agendele lor intervalele de timp de la un vis la altul- fiindca se vede ca e un final abrupt,conclusiv.
    Saparge acest zagaz si lasa proza sa curga.
    Ca pare a fi o proza buna!

    RăspundețiȘtergere
  4. pai chiar asa a fost, dumitru. un final abrupt, ca expirau cele 2 ore "de cenaclu" imaginar.

    ma bucur sa citesc impresiile voastre. poate cand se incalzeste, trag o fuga special pentru atelier.

    RăspundețiȘtergere
  5. Când deja doi oameni îţi spun că textul ar putea fi parte din ceva mai mare, începi să îi crezi.
    Carolna, ţi-am citit visele moldovenesti de pe blog. Mi-au plăcut, vreau şi eu o mătuşică din asta, care să-mi interpreteze visele.

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna. Catalina, am citit cu mare atentie textul tau. Mi-a placut. Se vede ca ai talent.Trebuie sa dezvolti mai departe textul.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mersi mult, Elena. Îmi pare bine că ţi-a plăcut :)

    RăspundețiȘtergere