duminică, 26 februarie 2012

Şerban Axinte



clipa în care toate devin repede altceva


pe tine dragul meu te vor ridica din aşternut,

îţi vor zdrobi degetele,

îţi vor îndesa în gură un ciorap ud plin cu nisip,

te vor vîrî cu nasul în hîrdăul cu excremente,

bleah, bleah, aşa vei mirosi şi tu peste foarte puţin timp,

aşa vei mirosi, cum miros eu acum,

dulcea şi inocenta ta intristare nu te va salva,

vei fi copilul scos din rînd şi făcut de ruşine,

ştiu, ştiu că nu mai eşti copil de o viaţă.

pe cine crezi că va interesa asta,

atîţia ani ţi-au trebuit ca să spună cineva despre tine,

„uite, el este”,

ai sacrificat totul, ai pus în scenă viaţa ta şi viaţa mea,

eu te-am lăsat, nu am zis nimic,

te-am lăsat şi acum cînd ştiu că se apropie clipa în care toate devin repede altceva

nu pot decît să-ţi cer iertare pentru că nu am mai putut să fac mai mult pentru tine;

e o scrisoare, fireşte că e o scrisoare; ţi-am scris foarte multe,

ţi-o trimit doar pe ultima.

cîndva ai să-ţi aminteşti şi de mine,

ar trebui în douăzeci de minute să termin de băut sticla cu vin

şi să-ţi spun marele adevăr;

cred totuşi că vei înţelege singur,

nu are rost să-ţi povestesc ce şi cum va fi, îmi este şi mie frică.



Şerban Axinte

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu