A aparut TIUK! numărul 33_2012 (nr. aniversar - 10 ani de activitate)

Iata unul dintre textele aparute in acest TIUK, cu toporul pe coperta!

Interviu cu Bogdan COŞA,

realizat de Mihail Vakulovski



- Spui că pokerul e un joc complicat. „Poker” e un roman complicat pentru cititori, cum crezi? Pentru tine cum e, acum, după ce l-ai publicat deja?

- Pentru mine, cred eu într-un mod romantic, romanul a fost ca decizia de a face o călătorie imperios necesară pentru un om căruia oricum îi place să fie mereu pe drumuri.



Pentru un eventual cititor însă, nu știu, dar mi-ar plăcea să fi fost ca un drum dus cu trenul: simplu teoretic, adică linear, din punctul A în punctul B, având totuși anumite adâncimi, acele momentele de contemplație sau de reflecție specifice unui drum lung, tăiate brusc de zdruncinături la schimbatul macazului sau la intrarea pe o porțiune veche de șine. Evident, cu staționări în momente-gări și momente-halte, atât pe lumină, cât și în mijlocul nopții sau în zori, cu pasageri care te fixează când te uiți pierdut pe fereastră, pasageri năuci care nu-și dau seama că le vezi reflexia-n geam, pasageri care vorbesc tare, care își freacă la cap copiii sau însoțitorii până îți vine să mori de jenă etc.



În fine, să fi fost pentru cititor ca o călătorie în care pe locul din fața lui ar fi stat o fată frumoasă, tăcută inițial, care l-ar fi făcut să se îndoiască o clipă de sentimentele față de cealaltă femeie, cea care îl aștepta la capătul liniei. Să fi observat la un moment dat cu oarecare tristețe că, în timpul în care el a fumat încuiat în baie, fata a dispărut de pe scaunul ei, și-a dus bagajul greu în celălalt capăt al vagonului, urmând să se dea jos îndată ce oprea trenul. Să nu-și fi dorit la final să se ridice după ea, nici măcar s-o ajute, să-i coboare bagajele, ci să o fi petrecut cu drag de acolo, de pe locul lui, privind ușor confuz, apoi, înainte.



- Cum a fost scrierea romanului? Cît de intensă a fost? Chinuitoare? Plăcută?

- A fost ca ultimul orgasm al unei balene, Mihai.



- Acum, după publicarea „Poker-ului”, eşti un scriitor cunoscut, dar înainte nu se ştia aproape nimic despre tine. Scriai, totuşi, poezii. N-ai încercat să debutezi ca poet? De ce ai ales să debutezi cu un roman? E o strategie sau aşa a fost să fie?

- Dacă pui în modul ăsta problema, așa a fost să fie, mai degrabă decât să fi jucat o strategie anume.



La 21 de ani, când am scris Poker-ul, priveam lumea literară printr-un geam de Mercedes/ din exterior, deci nu-mi permiteam să gândesc în strategii, chiar dacă în calitate de gambler intră în fișa postului să știi întotdeauna care sunt mutările potrivite.



Literatura era însă altceva. Pentru mine era un bordel la care inițial veneam să mă uit pe gaura cheii, să văd ce se petrece înăuntru; un loc în care, oricât de vrednic erai pe domeniul tău în viața de zi cu zi, mai întâi treceai pe la Șefa să-i plătești partea, apoi așteptai frumușel pe băncuță să-ți vină rândul, trăgând cu urechea din când în când la bărbățeii - obișnuiți ai locului, ca să afli și tu ce și cum.



Nu era deloc ca la masa de joc, unde vii, vezi, câștigi și pleci, fără să-ți pese că ai în față jucători experimentați. Nu pe vremea când mă încăpățânam să scriu poezii fără să fi auzit nimeni de mine.



- „Unii mint atît de mişto, povestesc atît de bine, încît ajungi să nu mai ştii care-i viaţa adevărată”, spune naratorul despre Henry Miller. Cred că te-a întrebat multă lume cît de biografic este romanul; asta te enervează sau ce stare îţi trezeşte? Cît de biografic trebuie să fie un roman ca să fie credibil şi pentru cititori?

- Da, mă frustrează, în special pentru că am răspuns de 1000 de ori la întrebarea asta, dar știam că așa o să fie, lumea funcționează pe bază de senzațional + spam, aceeași informație rulată pe coapse umede de virgină (asta e o glumiță pe care o am cu un prieten).



În orice caz, n-ar fi mai drăguț să mă întrebe punctual de acum: te-a dus Andreea de nas sau nu te-a dus? :) Sau, în fine, ce-i interesează.



- Cînd citesc o carte de-a copiilor lor, părinţii – oricît de cunoscători în ale literaturii ar fi – cred că naratorul e copilul lor, iar la tine e chiar o naraţiune homodiegetică, unde cel care povesteşte e chiar personajul principal. Ai tăi ce-au zis despre carte?

- Părinții mei nu sunt cunoscători într-ale literaturii, așa că nu e indicat să folosești cuvântul homodiegetic, s-ar putea să-mi faci mai mult rău decât ți-ai putea închipui, să-i duci pe o pistă falsă.



Cu tata a fost cam ca-n Filantropica, dacă îți mai aduci aminte, când Constantin Drăgănescu, tatăl lui Ovidiu Gorea (Mircea Diaconu), îi spune ăstuia, așa, sever, pe deasupra ochelarilor: Ți-am citit cartea... Slabă! și îi azvârle volumul prin fereastra dintre balcon și sufragerie. Mama, în schimb, a lăcrămat.



- Personajul principal din „Poker” visează foarte mult. Tu ce vise ai? Color sau alb-negru?

- Vise mute, de Oscar.



- La ce visezi acum, cînd abia ai debutat? Cum te vezi peste vreo 20 de ani (mai ales din p.d.v. literar)?

- Acum, ca să variem puțin, mi-ar plăcea un context mai brutal în care să se petreacă literatura – la rândul ei, mai directă, mai puțin leneșă – , să renunțăm la politețuri învechite, dar e puțin probabil să se întâmple ce mi-aș dori eu, fie și peste 20 de ani.



- Acţiunea cărţii are loc la Braşov, în cea mai mare parte. Ştii cine locuieşte de-adevăratelea pe str. Scriitorilor nr. 26, unde-n „Poker” stă Andreea, o fată beton?

- Nu, dar am trecut pe acolo de multe ori, îmi plăcea să mă plimb noaptea cu mașina, e o zonă foarte frumoasă.



- De ce personajul principal spune că Andreea TREBUIE să înţeleagă? Eu ca şi cititor aş fi vrut ca ei să rămînă împreună, de exemplu…

- SPOILER ALERT!



- Un personaj bagă K. Bănuiesc că e un drog, poţi să-mi spui despre ce e vorba mai concret? (mă interesez pentru că iubita mea e K)…

- (- Is she also Special? :) )



Ketamina - Substanta lichida obtinuta artificial si folosita in medicina veterinara ca anestezic.
Special K- Ketamina (ketarom - e cel mai ieftin) se fierbe pe capacul unei oale (capacul intors cu manerul in interior) cu apa (baimare) se adauga ser fiziologic... se amesteca pana la cristalizare... (se intinde pe suprafata cat mai mare pt eficienta shi cristale mai mici) se piseaza... shi "se trage".#ATENTIE#se piseaza bine... daca sunt cristale mari apar dureri la "tragere"
diferenta dintre k shi sk este de ser fiziologic...

Exemple: Am tras Sk(seka) pana mi-am "borat" matzele din mine... dupa care am adormit.



Asta e a patra definiție pe care am găsit-o pentru K într-un dicționar de termeni urbani, e amuzant, uită-te și la celelalte explicații, nu vreau să-ți umplu aici pagina: http://www.123urban.ro/def/Special%20K



- Personajul tău citeşte ziarele de ieri. Tu cum citeşti ziarele?

- Iarna asta le-am citit la 5-6 dimineața, când mă trezeam, după ce făceam focul în sobă și verificam dacă și cât a nins, dacă pot să dau zăpada cu fărașul sau dacă trebuie să-mi iau o lopată. Le mai citesc și seara, dar nu pentru că m-ar interesa foarte tare, e mai degrabă semn că sunt confuz și că nu mă pot decide pentru o activitate sau alta. Pe net le citesc, asta se înțelege, iar pe net ziarele nu sunt de ieri sau de azi, e un flux continuu, nu găsești aceeași ruptură ca în ziarele pe hârtie.



Pe print îmi cumpăr doar dacă merg cu trenul, mi-am dat seama că știrea e un ice-breaker bun, nu pentru situațiile de călătorie, că nu-mi place să vorbesc în tren, ci pentru persoana care mă așteaptă în gară, în special dacă e cineva necunoscut. Altfel e groaznic, cobori moleșit după ore de picoteală sau abstractizat după ce ți-ai măcinat mintea cu toate care ți-au venit la-ndemână și brusc te trezești că trebuie să faci conversație, chestie care te lovește mai tare ca un fus orar.



- Ce variante de titlu ai mai avut? „Poker” e şi un roman de dragoste sau în primul rînd un roman de dragoste, iar „poker” te duce cu gîndul cu totul altundeva…

- N-am avut alte variante, am scris POKER pe o foaie de hârtie și am îngroșat mașinal cu creionul fiecare literă, ascultând o expunere, apoi am uitat de ambele. Eram la un curs al lui Alexandru Mușina, toartă-n toartă cu Andrei Dósa - el poate confirma, așadar, că a fost o idee de moment peste care am trecut fără să verbalizez. Probabil i-am părut ciudat atunci, scriind o oră-ntreagă P O K E R, o fi zis un caz pierdut, dar nu am vorbit despre asta niciodată. În schimb, când m-am apucat de scris romanul, mi-am adus aminte de foaia aia și am preluat cuvântul, am contaminat apoi și video trailer-ul romanului (aici wlink de pe youtube), legând astfel trei momente aflate la 5-6 luni distanță.



- Am înţeles că după „Poker” vor mai urma două romane oarecum înrudite cu acesta, va fi o trilogie? Lucrezi deja la următorul sau încă te bucuri de debut?

- Lucrez la niște proze scurte legate-ntre ele care vor constitui partea a doua a trilogiei, o punte între partea întâi și partea a treia, care va fi din nou roman, la fel ca prima. Nu știu dacă, păstrând definiția clasică a trilogiei, ce-am zis eu mai sus are sens, dar așa am gândit proiectul și o să vedem ce iese. Sunt încântat.



Desigur, când nu mă apasă altele, domestice sau metafizice :), mă bucur de debut, chiar dacă mă gândesc destul de rar la roman - în general, când primesc câte un link către un interviu sau către o recenzie nouă; atunci, văzând coperta volumului și numele meu pomenit de atâtea ori, zic în gând ia uite, cartea mea și mă cuprinde un sentiment de stranietate, dar încep să parcurg rândurile apoi și elefantul se topește de emoție în emoție.

(ianuarie 2012)