vineri, 17 februarie 2012

* * *

Volumele colective constituie astăzi un exercițiu foarte binevenit al fenomenului literar de la noi, întrucît reprezintă neîndoielnice piste de promovare pentru tinerii autori, al căror cuvînt (și istoria literară demonstrează cu prisosință acest lucru de fiecare dată) e în stare să producă anumite schimbări, cu atît mai mult cu cît au și ele meritul de a demonstra (pe un anumit segment) vitalitatea arteicuvîntului, în permanentă căutare și naștere de sine.Bazîndu-se, în procesul elaborării lor pe principiul valorii, diversității și noutății, dar și alimentate de intenția de a scoate la rampă voci autentice, asemenea ediții reprezintă adesea performante realizări livrești.
La fel se întîmplă și în cazul „Covoarelor moldovenești”, antologie ce însumează prozele a 16 tineri basarabeni cu un potențial artistic de netăgăduit. Deși (datorită frecventei lor prezențe în paginile publicațiilor literare, sau fiind deja consacrați cu volume editate și apreciate la modul cuvenit)unii dintre ei nu mai reprezintă nume noi pentru cunoscătorul mișcării literelor în spațiul nostru cultural (Aurelia Borzin, Ecaterina Bargan, Ion Mihai-Felea, Carolina Vozian, Ion Buzu, Aura Maru sau Maria Paula Erizanu), rămînem surprinși să-i redescoperim de această dată într-o altă ipostază creatoare, fie ca autori de proză polițistă, fie ca prozatori, în general.
Captivante în esență, paginile antologiei de față surprind în chintesența lor palpitația vieții adesea în situații banale, or, dictonul francezului glăsuiește că „la fapte mari, toți oamenii sunt mari”. Prin urmare minimalismul n-ar fi nicidecum o chestie de ocară.
Cum era și de așteptat, prozele emană o voiciunetînără, rebelă, noncomformistă, cu care, de fapt, se și identifică această generație. Sunt preferabile dinamismul aventurii, atitudinea distanțată, construirea cît mai veritabilă a situațiilor, comportamentul sugestiv al personajelor etc. Pe lîngă acestea, valoarea scrierilor constă și în reprezentarea unei lumi ușor recognoscibile, în deplina ei manifestare. Locuri și caractere umane atît de apropiate nouă (din punct de vedere fizic, înainte de toate), redate într-un mod foarte real și totodată cu destul farmec ne conving de adevărul stănescian că, de fapt, literatura se întîmplă.
Pe lîngă alte însușiri remarcabile, volumul de fațăse distinge și prin complexitate, originalitatea scrierilor (calități necesare unei cărți reușite), dar și prin nervul propriei ambiții, or, în definitiv, exercițiile epice pe care le găzduiește constituie necesare examene de capacitate pentru elanul creator al acestor tineri.
Și nu în ultimul rînd e cazul să evidențiem și contribuția importantă a antologatorului, pe lîngă meritul admirabil al autorilor, ghidați cu toții parcă de îndemnul liric bacovian: „toarnă pe covoare parfume tari”…


Virgil BOTNARU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu