"10 basarabeni pentru cultura română. Interviuri cu tinerii dintre milenii"
(Editura Casa de Pariuri Literare, Bucureşti, 2011),


Raluca Dună
( "România Literară" )


Felicitări editorului un cristian şi lui Mihail Vakulovski, a ieşit poate prima carte de interviuri „normală” din cultura română: o carte naturală, pe care să o şi citeşti, nu doar să o comentezi.

În primul rând, e o carte prin care ai senzaţia că îi cunoşti pe oamenii care vorbesc în şi din ea. De obicei, cărţile de interviuri sunt un fel de vitrine în care se expune o marfă de lux, pe care nu ai dreptul să pui mâna. Din contră, pe oamenii (în primul rând oamenii, apoi „autorii”) din „Zece basarabeni” pui mâna, citind cartea, în sensul că ai senzaţia unei atingeri, a unui contact uman, profund, chiar dacă simplu, aşa, ca o strângere de mână. Oamenii aceştia se dezvăluie, nu fac fiţe, spun adevărul, incomod, şi pentru ei, nu doar pentru noi, adevărul lor, nu ceea ce se aşteaptă de la ei. Sunt nişte oameni, oameni vii, aceşti zece basarabeni pentru cultura română şi din acest punct de vedere această carte, fără să îşi propună acest lucru, ne dă o lecţie. Cine suntem noi, cum suntem noi, văzuţi din afară şi totuşi dinăuntru, de „fraţii” noştri, fraţi vitregi şi vitregiţi de soartă. Cum este eu-altul, eu-românul basarabean? Cum se defineşte el, într-un spaţiu identitar incert, în Moldova sau România, unde este în acelaşi timp şi acasă şi exilat, prin forţa împrejurărilor istorice sau a prejudecăţilor.

„Zece basarabeni” este o carte despre identitate şi alteritate, în care descoperi, înţelegi, înveţi ceva despre eu-românul şi eu-tu-basarabeanul, este o lecţie-dialog cu Dumitru Crudu, Ştefan Baştovoi, Alexandru Vakulovski, Vasile Ernu, Pavel Păduraru, Mitoş Micleuşanu, Roman Tolici, Octavain Ţâcu, Nicoleta Esinencu, Zdob şi Zdub. Ce m-a frapat? Că aceşti basarabeni înţelegeau critic, la începutul anilor 2000, lucruri pe care eu (românul) le-am înţeles abia de curând, că ei aveau curajul să le spună deschis atunci, iar eu nu am nici acum acest curaj – este vorba despre tarele noastre culturale, dar şi identitare, despre superficialitatea, îngustimea şi chiar răutatea lumii noastre „culturale”, despre un viciu de autoritate, instituţionalizat, cu care noi ne-am obişnuit, dar de care basarabeanul venit aici pentru „libertate” se izbeşte ca de un zid al Berlinului.

Cosmopolitism, comunicare, singurătate, luciditate, revoltă, spirit critic, naturaleţe, căldură, perseverenţă, singularitate – iată ce ne oferă „ei”!


Autorul textului e Raluca Dună, România Literară, febr. 2012