MARIUS CHIVU


: Ma intereseaza tot mai putin subiectele scriitorilor romani
Dezamagire poate e un cuvint cam tare, dar ma intreb, totusi, cum se face ca intr-o tara unde se pun la cale lovituri de stat si se ucid dictatori, o tara a mineriadelor, a revoltelor etnice (de la Tg. Mures), a masinatiunilor fiscale si politice, a dosarelor si stenogramelor, o tara profund corupta, in care fostii revolutionari devin traficanti de arme, politicienii ucid cu SUV-urile sau sint implicati in tot felul de hotii (de la flote la tablouri de arta), procurorii se sinucid, jurnalistii fac afaceri cu Statul, doctori nebuni opereaza prin spitale, Biserica face afaceri etc. etc. nu avem thrillere politice, romane-ancheta sau cazuri abordate in genul noului jurnalism?! (Exceptie: Tatiana Niculescu Bran!)


Cum se face ca intr-o tara atit de pitoreasca d.p.d.v. social nu se scriu romane de mediu? (Exceptie: Radu Aldulescu...) Cum se face ca intr-o tara inca rurala, cu milioane de tarani (care nu mai au ce face cu pamintul pentru care acum un secol inca se mai facea crima), cu milioane de tigani (unii organizati in clanuri mafiote) si milioane de oameni plecati la munca (lasindu-si copiii acasa) nu avem romane de la sat, cu minoritati si cu emigranti!? Cum se face ca nu avem romane despre destinul/drama de a fi roman in Republica Moldova!? Intr-o cultura cu personaje foarte interesante si cu destine incredibile, unde sint biografiile romantate/fictiunile biografice ale unor figuri istorice, dizidenti, politicieni, scriitori, artisti, savanti, sportivi? (Exceptie: Ioan Iovan!)

Ca sa dau un exemplu, tetralogia Fugi, Rabit a lui John Updike surprinde intregul mecanism al Istoriei cu instrumentele fictiunii, afli aproape totul despre societatea americana a anilor ’50-’80, vezi acolo in detaliu cum schimbarile politice, sociale, economice, de mentalitate isi pun amprenta pe vietile oamenilor, intelegi cum se modifica societatea in fiecare deceniu (afli nu doar care era pretul galonului de benzina si cum fluctua piata imobiliara, dar si cum a ajuns felatia in dormitoarele americanilor de rind...). Nu vei putea citi insa nici un roman realist romanesc gen fresca-sociala din care sa afli, prin destinul unor personaje emblematice, cum era viata de zi cu zi a romanilor dintr-o perioada anume. La noi, cu foarte putine exceptii, fictiunea nu depune marturii despre istorie, viata si realitate.

Cu cit citesc mai multa literatura straina, cu atit imi dau seama ca ma intereseaza tot mai putin subiectele scriitorilor romani care, in opinia mea, produc anual, in medie, doar vreo doua-trei romane care merita citite si despre care, peste un deceniu, mai nimeni nu mai vorbeste. Cred ca acestia ar trebui sa-si diversifice tematica, sa invete sa se documenteze (apropo, se mai scriu la noi romane istorice? Exceptie: Horia Ursu!), sa aiba un contact mai bun cu realitatea si cu lumea in care traiesc, sa fie mai atenti la miscarile sociale si istorice, sa fie pe faza la ce se intimpla in jur (nu pe bloguri) si nu sa scrie doar din propriul birou si din amintiri. Cred ca scriitorul roman este destul de sedentar si mult prea putin interesat de ceea ce se afla in afara ogradei sale, iar mizele literaturii sale sint, de cele mai multe ori, mici, personale, meschine. (Apropo, cind ati citit ultima carte de eseuri literare scrise de un prozator roman? Asa cum, din cind in cind, un Kundera, un Eco, un Rushdie, Barnes, Lodge, Tournier s.a. scriu ba despre arta romanului, ba despre autorul favorit, ba despre o tema literara...) Cind va avea ambitii mai mari, cind va munci mai mult si cind va scrie mai bine, altfel zis, cind se va dedica cu adevarat literaturii si nu-l va multumi doar numele adunat pe-o carte, atunci vor veni si recunoasterea, si respectul, si traducerile (directe, nu pe banii Statului).

Text reprodus din SUPLIMENTUL DE CULTURA