Salvaţi tablourile lui Nedov!
Dumitru Crudu
Pictorul si sculptorul Leonid Nedov este singurul artist moldovean care a reuşit să picteze în puşcăriile şi lagărele de concentrare sovietice, unde a fost întemniţat câţiva ani, o serie de tablouri cutremurătoare, pe care, dacă le priveşti, pur şi simplu ţi se ridică părul măciucă în cap sau începe să-ţi sfârâie inima, vorba clasicului. Arta sa reprezintă una dintre cele mai răscolitoare mărturii despre iadul sovietic. Galeria de portrete de puşcăriaşi şi de deportaţi ( după mine, astea şi sunt cele mai bune tablouri ale sale) realizate după gratii, par a fi desprinse eminamente din infern. Nici un alt artist plastic moldovean nu a reuşit să facă artă înconjurat de sârmă ghimpată şi s-o facă atât de bine. În unul dintre tablourile sale, Nedov îi desenează unui deportat pe piept si pe spate figurile celor doi tirani sovietici, pentru ca acesta să poată striga, dacă va fi scos sa fie impuscat: “Nu trageţi in Lenin!”, iar daca soldatii îl vor întoarce cu spatele, sa urle: “Nu-l impuşcaţi pe Stalin!”. Aceste lucrări ale lui Nedov le-a descris şi Soljeniţân în unul din romanele sale, iar, în cele din urmă, l-a ajutat să iasă din inchisoare.

Tablourile lui Nedov despre viaţa din penitenciarile sovietice sunt, cu siguranţă, cea mai veridica dovadă despre cît de apăsătoare putuse fi atmosfera în interiorul sau, cum ar spune Nicolae Leahu, în exteriorul închisorilor sovietice. Galeria portretelor de puscariasi incadrate cu sirma ghimpata e, fara doar si poate, un document inestimabil din acea epoca apasatoare. Ce poate fi mai inspaimântător decît nişte detinuti forţaţi de gardieni să tragă cu ciocanele în capetele unor puşcăriaşi… decedaţi. Actele de tortură ale unor cadavre. Ce poate să fie mai absurd decât aceasta! Un mort ucis pentru a doua oară. De ce să-i sfarmi capul unui deţinut care era deja mort? La ce bun? Şi totuşi o explicaţie exista. Ca morţii să nu încerce cumva sa evadeze.
Ei bine, nici până astăzi aceste tablouri ale lui Nedov nu sunt cunoscute de publicul larg, cu toate că ar merita. Au trecut câţiva ani de când artistul nu mai e în viaţă şi aceste lucrări sunt ameninţate să fie date uitării. Dar ar fi trist şi îngrozitor dacă s-ar întâmpla asta. Eu cred că Muzeul de Artă ar trebui să le achiziţioneze şi să le expună ca oricine să le poată vedea, dar mai ales cei care încă mai au nostalgii după imperiul roşu. Domnilor, nu-l condamnaţi pentru a doua oară, vorba unui alt clasic, pe Nedov, dar, de data asta, la uitare!