citesc acum o carte tulburatoare scrisa de pictorul si regizorul Igor Isac. Cartea asteptarii . Unde vorbeste foarte mult despre asteptare. Despre faptul ca steptam zilnic ceva. Ceea ce ne leaga de unele orase e asteptarea. Tot timpul suntem intr/o asteptare. Asteptam. Mereu asteptam ceva. Acesta e un sentiment vital, esential, modelator. Vorbeste despre asteptarea din OGLINDA. Dar si despre propria asteptare. Dar nu numai despre asta. Vorbeste foarte mult despre trecut. Despre trecutul sau. Despre un trecut colectiv. Despre umbrele si luminile din trecutul sau. Despre oamenii pe care i/a cunoscut in Chisinau. Desprre Chisinau. Despre anii saptezeci si optezeci. Despre KGB. Despre maiorul MITU de la KGB, absolvent de conservator. Despre cum il teroriza acesta. Povesteste despre turnatori. Dar si despre asteptarea vietii. Despre femeile pe care le-a iubit. Despre nebunie si tradare. Despre singuratate si speranta. Si iar despre asteptare.
E o carte de eseuri splendida.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
chiar azi vroiam să te rog să-mi recomanzi o carte de eseuri.
RăspundețiȘtergere