vineri, 23 martie 2012

Postare megalomana

Print si cersetor
Autor: Dana Tabrea

Pentru primavara aceasta, Ateneul Tatarasi a programat trei premiere teatrale: Check-in de Dumitru Crudu, regia Radu Ghilas, Ferma animalelor de George Orwell, regia Vlad Cepoi si Podul sinucigasilor de Paul Ioachim, regia Nucu Ionescu. Dintre acestea, primul spectacol, organizat de Ateneul Tatarasi in parteneriat cu Centrul Cultural German din Iasi, a avut premiera pe 16 martie, urmind sa se mai joace pe 30 martie.

Spectacolul Check-in se bazeaza pe un text scris de Dumitru Crudu. Autorul extinde textul de la patru la treizeci si ceva de pagini si il rescrie special pentru reprezentatia regizata de Radu Ghilas la Iasi. Din distributie fac parte actori, dar si studenti la teatru: Codrin Danila (George), Ionut Cornila (Paul), Daniel Chirila (Nicusor), Andreea Lucaci (Lori), Claudia Chiras (Veronica), Dragos Calin (Stelica), Cezara Fantu, Tania Bogza (stewardeze).

Am identificat la baza acestui spectacol tema ratarii: lipsa banilor fac imposibila implinirea visurilor, iar visurile spulberate fac banii inutili. Miezul scenariului il constituie reintilnirea a doi vechi prieteni, absolventi de teatru, care cindva si-au dorit sa infiinteze propria trupa si sa joace primul lor spectacol, Desteptarea primaverii de Frank Wedekind. Unul dintre actori (Paul) pleaca insa in America, ceea ce conduce la destramarea trupei. Membrii trupei se imprastie, iar unul dintre actori ajunge sa cerseasca in barul de linga aeroport (George). Dupa cinci ani, Paul revine cu foarte multi bani, sperind sa-si implineasca visul de a juca in sfirsit piesa. Insa lucrurile s-au schimbat, pe membrii fostei trupe nu ii mai intereseaza deloc teatrul.

In acelasi timp, piesa vorbeste despre puterea iluziilor, despre sperante si zadarnicirea lor, despre incredere, prietenie si tradare. Poate fi identificata si o tema sociala, respectiv cea a migratiei tinerilor carora nu li se ofera sansa de a se implini profesional in tara lor. In particular, problema tinerilor actori, cum sint cei doi interpreti ai lui Moritz si Melchior din Desteptarea primaverii. Spectacolul contine doua scurte insertii de teatru in teatru, pentru a puncta reintilnirea dintre Paul si George. Duetul realizat cu aceste prilej de Codrin Danila si Ionut Cornila este absolut formidabil, facind din aceste doua scurte pasaje cele mai bune ale intregii montari.

Cu toate ca structura logica nu e tocmai unitara, spectacolul cistiga printr-o stupefianta simetrie de decor (scenografia Nicolae Mihaila). Scenele apar disproportionate in ceea ce priveste raportul dintre lungime si mesaj exprimat. Se incepe cu un moment coregrafic (miscare scenica, Oana Sandu), simulind un accident aviatic si introducind poate personajele. Se continua cu monologul foarte bun, desi prea lung al lui Codrin Danila si se foloseste interactiunea cu publicul, explicindu-ni-se intrucitva si momentul coregrafic initial, ceea ce nu constituie si o justificare a acestuia. Dupa care urmeaza scenele din bar, vinatoarea de clienti, mese purtate de colo colo, problemele cauzate de George, venirea „americanului" (Paul) etc. Intre scene, sint introduse citeva momente de „zbor", cind pe o plansa coborita din tavan apare un avion, iar doua stewardeze simuleaza in fundalul scenei indicatii pentru pasageri. Toti pe scena ramin inmarmuriti privind inspre propriul vis interior. Nu mi se par extrem de inspirate aceste momente desi ideea este clara: dorinta de a pleca din tara a unor oameni a caror viata nu se ridica la nivelul asteptarilor. Remarc o anumita simetrie in amplasarea scenica (simetria e vizibila si cu alte prilejuri in spectacol): mesele pliate, tinute cu minerul in sus dau impresia unor geamantane in miinile celor ce privesc cum un avion si implicit visurile lor isi iau zborul.

La final, se foloseste in mod original motivul din Print si cersetor. Hainele fac din cersetor un print (Paul il imbraca pe George cu haine noi). Iar printul devine cersetor (Paul preia zdrentele lui George). Nu neaparat pentru ca are haine ponosite. Si nici pentru ca nu ar mai avea bani (culmea, el continua sa aiba bani). Insa banii nu-i mai folosesc la nimic. Pentru ca nu mai are un vis care sa-l innobileze. Doar iluzii desarte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu