joi, 8 martie 2012

mexicanul

Nu-l cunosc mai deloc pe acest Hose Pablo, nici măcar nu-i ştiu numele adevărat şi dacă-şi va păstra pseudonimul glumeţ. I-am văzut doar o poză, în care arată foarte feminizat, şi i-am citit cîteva texte. Dacă totuşi am ţinut să scriu despre el (am impresia că, totuşi, e vorba de un „el”) este fiindcă m-a suprins în poemele lui o anumită detaşare, mai bine spus absenţa unei încrîncenări care domină, în zilele noastre, spaţiul literar. Hose Pablo se apropie, prin această „neseriozitate” asumată, prin lejeritatea aparentă cu care tratează actul textual, de anumiţi scriitori ieşeni contemporani (nu întîmplător îl aminteşte pe Dan Sociu într-unul dintre texte) sau, poate, de ceea ce desemnam ca „fericism” în manifestul din numărul trecut al revistei – o stare decomplexată, relaxată sau altfel spus „normală” (dezideologizată, nedirecţionată polemic) a scriiturii. Am descoperit feeling-ul ăsta chiar şi la tinerii prozatori vienezi, de pildă la un Martin Amanshauser sau Linda Stift, pe care am avut bucuria să-i citesc de curînd într-o antologie scoasă la Klagenfurt de către Johaness Gelich şi Ovidiu Nimigean. Cred că şi Hose Pablo al nostru ar avea şanse de-a deveni, cumva, antologabil, cu condiţia să-şi găsească un pseudonim mai lumesc, care să nu mai sune atît de aiuristic mexicăneşte.

Mircea Ţuglea


hose pablo

domnul diamandi

bună ziua domnule diamandi
îmi pare bine că am această ocazie să vă scriu
cum e acolo? cum vă merg treburile?
probabil sunteţi acum un stomatolog vestit şi priceput
care are bani
poate mulţi bani
ştiţi la mine treburile nu merg cum mi-aş dori eu să meargă
şi acest lucru mă deprimă
sunt un biet beţiv acum
din aia care nici măcar bani să bea şi să fumeze nu are
dar nu e o problemă
sunt îndrăgostit domnule diamandi
pe bune - am întîlnit o fată super frumoasă
aş vrea să o vedeţi sau să-i vedeţi poza aia
în care fundalul este albastru asemenea cerului senin de vară
şi ochii ei sunt gînditori şi da,
sunt gînditori şi foarte frumoşi
domnule diamandi spuneţi-mi cum sa vă găsesc?
să economisesc nişte bani şi să vă invit poate la o bere
nu ştiu
uneori mă simt atît de bine încît aş vrea să strig
de foarte de sus
d o m n u l e d i a m a n d i s u n t f e r i c i t

ieri l-am văzut şi pe sociu
auzi domnule, - sociu
a publicat cică din nou nu ştiu ce
mai ţineţi minte dle. diamandi?
vă amintiţi oare cum publicam pe internet?
numai pe internet
şi credeam ca are să fie totul foarte frumos
dar nu a fost aşa
acum degetele mele sunt umflate
şi mutra mea e verzuie dar şi ea umflată ca o minge
îmi pare rău că nu am reuşit să devin un scriitor pe măsură
dar dle diamandi îmi dau seama că aveţi mult de lucru
doar sunteţi stomatolog - e clar - şi vin mulţi oameni la dvstră
uite am şi eu o măsea pe care trebuie neapărat să o scot
dar nu vreau să îmi pun alta în loc,
doar să scap de asta şi atît
este iarnă ştiţi dvstră mai bine
că iarna dinţii se mişca în gură de parcă ar fi vii
eu trebuie să-mi scot măseaua asta nebună
de aceea vă scriu aceste rînduri
poate îmi scoateţi acest dinte fără plată
nu ştiu de ce - dar am impresia că sunteţi un om în regulă
şi nimic nu e complicat
pentru un om ca
domnul
diamandi


eu sunt cel adevărat

simt nevoia să stau ghemuit
undeva

totodată nu vreau să beau
şi să fumez
nu, nu, nu vreau absolut nimic
îmi lungesc piciorul cu doi centimetri
şi ies afară
sunt un beţiv iubito
cu mîinile lungi subţiri şi adevărate
cu mîinile reale, uscate, şi obosite
te aleg din lume te selectez cu grijă
aproape tremurînd plîngînd şi gemînd

ghemuit într-un magazin
eu sunt adevărat
şi iubito cum ai vrea să ies
de aici
cum ai vrea să vin în ploaia asta la tine
cum ai vrea să-mi cumpăr nişte pantaloni frumoşi
cînd privirea ta atît de tristă
se ascunde în vodkă şi apoi în ţigara asta fierbinte
şi acum ar fi neadevărat
să nu beau să nu fumez şi să plec oriunde
zi-mi dragă cum e să ies de aici
şi să stau în altă parte vaflit şi aşa de supărat

toate lucrurile sunt mici şi false
pînă şi taxatoarea este falsă
iar omul care îmi pregăteşte acest kebab
este trist
este necajit şi posomorît
priveşte în ochii lui doar uită-te
cum se îneacă întreaga lume în ochii lui trişti
în ochii lui super trişti

acasă sau oriunde / altundeva sau acasă
mănînc din carnea picioarelor tale şi buzelor tale

dar aici avem numai un kebab fierbinte
un kebab gustos
unul la doi
o bere la doi


text

mi-am dat faţa cu un fel de cremă
mi-am boit buzele
şi sunt în stare să flutur din mîini
deodată m-am gîndit că aş săruta pe cineva
o lume întreagă merge trist pe bulevard
faţa mea şi buzele mele arată frumos aici
uou!!! îţi spun
trupul meu vrea să fie format din bule cu lumină

îmi şterg buzele cu dosul palmei
demult nu mai ţîşneşte nimic din mine

mi-ar plăcea să te sun


maşina

ziua s-a terminat şi
tocmai mă gîndeam la lucrurile importante

mă gîndeam că pot să am o maşină
- da - ar fi o idee genială -
pot să am o maşină chiar pot să mă folosesc de maşina
tatălui meu
poate să fie veche şi urîtă dar cum n-ar fi ea
e bună
s-ar găsi mereu un om care să-mi dea întruna benzină
să mă pot plimba unde vreau eu
să duc colegii acasă şi oriunde m-aş duce să plec cu maşina
ar fi un lucru grozav

s-ar asemăna cu o poveste plăcută şi melancolică
unde
un om ajută pe alt om
şi fiecare ajută pe aproapele său

atunci mama a stins televizorul
şi m-a mîngîiat atent peste cap
eu am adormit cu nişte bale la gură

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu