Dragă Dumitru,

Ştiu că nu e plăcut să dai peste tot de asemenea manifestări de lăudăroşenie. Îţi dă senzaţia că trăieşti într-o lume care, vorba cuiva, "progresează în decadenţă", dar nu e treaba noastră să-i judecăm. Fiecare are libertatea de a-şi trăi viaţa cum crede şi implicit de a se comporta într-un fel sau altul. Nu e cazul să discutăm subiectul, pentru că am bate pasul în loc. Deşi s-ar putea câţiva să citească aici şi să li se facă ruşine.

 Pe mine chiar mă interesează ce faceţi şi vreau să păstrăm legătura. Dacă nu ar fi fost atelierul tău, cel mai probabil e că la vârsta aceasta nu aş fi scris proză. Dacă nu ar fi fost atelierul, n-aş fi cunoscut acei oameni de calitate, care mi-au devenit în timp prieteni. Încurajez ce faceţi şi vă citesc cât îmi permite timpul. O să încerc să ţin cu voi o legătură mai strânsă. Mă bucur mereu să aflu că vă distraţi prin ceea ce faceţi, sau pe lângă ceea ce faceţi.

Salut ideea Şcolii de Literatură la Orheiul vechi. Orheiul vechi e un loc minunat. Sunt sigură că o să îţi reuşească. Aş participa cu plăcere. Cred că şi alţii.

Scriu poezie, încă mă împac destul de bine cu această formă literară de exprimare. De făcut, învăţ, învăţ mult şi sunt mulţumită de rezultate. Citesc cărţi de literatură săptămânal. Până acum eram dintr-o carte a lui Matei Călinescu într-alta, după un alt autor bun opera căruia am apucat să o citesc în întregime în primul semestru, cu acelaşi ritm de lectură. Azi am întors la bibliotecă "Aspecte literare" a lui M. Călinescu, o carte în care m-am bucurat să pot citi câteva fragmente din Urmuz, pe care am apucat să-l citesc până acum doar într-o dimineaţa friguroasă în Ratuş şi despre care am auzit pentru prima dată (să-mi fie ruşine), în Timişoara, de la Moni şi Sandu, în cadrul proiectului Interferenţe.

Acum mi-am luat, după cum am menţionat în ultima postare, "Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă", a lui Murakami, pentru că am vorbit sâmbătă cu Iulia Modiga şi ea mi-a amintit cu ochi sclipitori de entuziasm despre acest scriitor şi alergător, care încă îmi este simpatic. Dacă vrei să te apuci de alergat, ţi-o recomand cu tărie. Cartea adică, dar şi alergatul (din câte te cunosc, s-ar putea deja s-o faci). Mie după primele pagini au început să-mi sfârâie tălpile după asfaltul unui parc într-o dimineaţă cu soare.

Ai pomenit cândva într-un mail despre un site literar pentru basarabeni.

Ce aţi decis în privinţa acestei idei?

Gânduri bune,
EB