luni, 19 martie 2012

Simona Popescu

- Zi

O respiratie? respiratia mea?
- trecut-au ore si învârt aceeasi întrebare
umplut-am pagina de cercuri copacei axoni si cifre alandala
tot rasucind în cap.
Apoi am început privind în gol
(adica-n tesatura unui frunzis adânc din fata mea)
am început sa-mi amintesc ceva din visul meu
în care nu erau imagini – sau nu asta conta –
ci percepeam direct Substanta:
un fel de întelesuri fara de limbaj
si fara de imagini
un fel de re-ordonari secunde de dinainte de imagini
de dinaintea filmului cel mut
un…protovis.

Apoi parca stateam în fata mea
Si-asa cum se-ntâmpla câteodata când îti vorbeste cineva
- si nici nu-l mai auzi si tu te-nfasori pe dinauntru
si-ti simti gândirea libera
ca pe un fluture zburând în preajma ta –
la fel un soi de mine dansator
fata de mine-ncremenita
se purta.

Cum rasuceam la chestia asta de ametisem bine
Niste glasuri fetitesti m-au tras din valatuc
- sapte pitice fete urlând din rasputeri
sub geamul meu neîncetat
si fara nici o noima:

tinca patinca pitula
krikrikri krakrakra
tinca patinca pitula
sa ramâi asa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu