ziaruldeiasi.ro » OPINII
"Iubesc femeia"

AUTOR: BOGDAN CRETU
Pretuiesc femeile si cred ca, in multe, foarte multe aspecte, ele sint superioare barbatilor. Sint mai echilibrate, adesea mai spirituale, vad lucrurile mult mai clar, sint mai dedicate si mai curajoase, nu le lipseste simtul realitatii. Au o putere de a indura infinit mai mare decit a oricarui erou; atunci cind are forta unei femei de a suporta loviturile vietii fara sa se plinga, un barbat poate aspira sa devina martir.
Am auzit multe trasnai despre mine de-a lungul celor mai bine de 15 ani de cind imi manifest public, prin scris, impertinenta. Cea mai gogonata este aceea conform careia as fi fost, fireste, din foarte frageda pruncie, securist. Mai stii pacatul? Cita vreme simpla cronologie demonstreaza imbecilitatea unei asemenea insanitati de om lipsit de imaginatie, am incercat sa iau in serios alte acuzatii (rareori facute, acestea, direct, rareori asumate, aproape intotdeauna date anonime in subsolul vreunui articol). Am avut, intr-o perioada, un cititor fidel care isi explica orice opinie de-a mea prin faptul ca am crescut in Cobadin, printre curci si giste. Prin urmare, mergea rationamentul sau mai departe, nu are cum sa ma duca mintea mai mult decit o face (adica putin). Da, ar fi o varianta; dar, la o examinare sumara, pica si aceasta, pentru ca in Cobadin am crescut la bloc, gistele si curcile le vedeam doar in vacante, in Siminoc, satul bunicilor dinspre tata. In plus, acolo, la tara, am avut o biblioteca destul de diversificata, care acoperea un perete intreg. Daca sint dependent de carti azi, asta se datoreaza in mare masura mamei mele, care frecventa libraria din Cobadin mai abitir decit alimentara.

In fine, nu mi-am propus sa fac aici un inventar al timpeniilor biliare care s-au tot spus si presupun ca se mai spun despre mine. Nu le contabilizez; de altfel, atunci cind am vazut ca imi ocupa atentia mai mult decit este cazul, am luat inteleapta decizie de a nu le mai citi; pur si simplu, de vreo 2 ani, nu citesc niciodata comentariile care se fac pe marginea articolelor mele, nu imi caut numele pe google, nu ciulesc urechea la zvonuri si birfe. Si e foarte bine asa. Si totusi, uneori afli cite ceva si cind nu cauti cu luminarea birfele si susotelile care biziie in jurul numelui tau. Asa se face ca un amic din Bucuresti, critic foarte cunoscut si om serios, cu umor, imi spune ca, abia descins in dulcele tirg, a aflat de la doua domnisoare destepte si citite (cititoare, care va sa zica, si ale paginii de opinii a Ziarului de Iasi), cum ca eu as fi... misogin. Prin urmare, cum tot sintem in saptamina dedicata doamnelor, simt nevoia sa ma disculp; o asa acuzatie este mult mai grava decit pactul meu cu Securitatea si decit pascutul gistelor si al curcilor pe tapsan. Ma roade usor, dar sigur simpla idee ca exista gratioase fapturi care au putut crede ca eu as fi un grobian dispretuitor al sexului care a fost plamadit de Cel de sus tocmai pentru a fi admirat. Nici vorba.

Incep un nou paragraf si curm jocul: gata, de aici inainte nu mai glumesc. Sint, credeti-ma, un admirator maniac al femeii. „Iubesc femeia cind e femeie", vorba unui cintec de pe vremuri. Nimic nu ma fascineaza mai mult decit frumusetea, intelepciunea, inteligenta feminina. Un barbat inteligent este reconfortant, dar nu sclipitor; o femeie inteligenta te poate face sa uiti de toate si sa te pierzi in conversatie. De altfel, cred ca, in lipsa inteligentei, feminitatea este stirbita, ca o balerina schioapa; nici frumusetea, nici gratia nu sint complete fara inteligenta. Nu mai vorbesc de sex-appeal. O replica potrivita, bine aleasa, cu skepsis pretuieste infinit mai mult decit un decolteu adinc si bine proportionat (departe de mine de a dispretui si un astfel de relief). Pretuiesc femeile si cred ca, in multe, foarte multe aspecte, ele sint superioare barbatilor. Sint mai echilibrate, adesea mai spirituale, vad lucrurile mult mai clar, sint mai dedicate si mai curajoase, nu le lipseste simtul realitatii. Au o putere de a indura infinit mai mare decit a oricarui erou; atunci cind are forta unei femei de a suporta loviturile vietii fara sa se plinga, un barbat poate aspira sa devina martir. Nu intimplator bunul Dumnezeu le-a dat femeilor darul nasterii, si nu noua, mai lasi, mai speriati de propriul corp, mai egoisti, mai imaturi.

Cred ca femeile sint mult mai putin dispuse la compromis decit consortii lor. Si mai cred ca au un simt al umorului aparte, de suporta, prefacindu-se serioase, toate ifosele noastre cocosesti. Un barbat este de regula orgolios, o femeie este generoasa sau in cel mai rau caz, putin aroganta, atit cit sa para inaccesibila. Cu cit mai adinc este misterul care ramine, ca o dira de parfum, in urma unei femei, fata de locvacitatea masculului care scoate la mezat totul! Si cita discretie secreta bucuria ei, daruirea ei, iubirea ei fata de nevoia barbatului de a transforma totul in discurs, de a face ca totul sa devina public, de a-si contabiliza, la crisma, intre amici, cuceririle!

Curm acest sir al admiratiilor mele, pentru a nu risca sa nu fiu luat in serios. Marturisesc, in final, ca am si niscaiva prejudecati. Nu imi plac, de exemplu, femeile bicicliste (nu, nici macar cind poarta pantaloni scurti si mulati); simpla idee ca, fiind prea sportiva, o domnisoara plina de energie asuda excesiv prin toti porii imi creeaza grimase; de aceea, prefer femeia la plimbare, prin parc, decit in incercarea de a lua in piept muntele, cot la cot cu mine. De ce sa concuram, cind fizic sintem diferiti? Admit sporturile care cer elasticitate si gingasie, nu imi plac sportivele nevoite sa depuna un efort fizic peste limita anormala a naturii lor. Nu imi plac nici femeile simandicoase; nu suport mitiitele, cele care se alinta inutil si miorlaie la lumina zilei. Nu ma omor nici dupa damele lipsite de minimul mister, care se traduce prin demnitate si gratie. Feminitatea este esential legata de ideea de mister - si nu e vorba de o prejudecata livresca aici. Ma blochez in fata femeilor voluntare, agresive; ma blochez, dar, din instinct, dau inapoi. Nu ma omor nici dupa damele care vor cu tot dinadinsul sa domine in afara dormitorului sau a spatiului domestic. O pot face, insa nu brutal, batind cu pumnul in masa. Nici dupa cele care se masculinizeaza identificindu-se cu ipostaza de sef. Femeia-grangur, femeia-stab este tot ce poate fi mai detestabil. Nu neg ca exista superbe exemplare care stiu sa imprime functiei nu doar o eleganta irezistibila, ci si un iz de mosc erotic. Nu imi plac femeile care beau peste masura; nici cele care fumeaza tigari de foi sau pipa (am intilnit citeva, si nu ma refer la Sharon Stone). Adesea regret ca anumite doamne frumoase si destepte reduc conversatia la subiecte culturale. Exista atitea alte lucruri demne de a fi discutate la o cafea... Fluier in biserica, dar nu ma abtin: femeia care face caz de lipsa sa de pricepere in bucatarie, considerind ca a fi gospodina este o injosire mi se pare lipsita de inteligenta. Eu stiu sa gatesc si nu rosesc cind mi se intimpla sa pun o oala pe foc. Stiu si sa sterg un copil la fund si nu mi se pare rusinos. Nu vad de ce ar avea retineri o mama sa faca toate astea.

Risc sa nu mai pun punct. Admir femeia, mai ales in ipostaza de sotie dedicata si de mama. Asta nu inseamna ca la atit ii reduc rolul, ci cred ca in aceste ipostaze se manifesta ea plenar, ca sa ma exprim pretentios. Un barbat este incapabil sa iubeasca asa cum o face o femeie. Mereu pastreaza ceva pentru el, mereu are impresia ca i se rapeste libertatea (mare timpenie!), ca masculul din el este tinut sub papuc daca se dedica intru totul casei. Mereu asteapta recunostinta ei, admiratia ei, respectul martorilor. Cind se simte generos, vrea sa i se recunoasca asta, cind munceste mult, se cere cainat. Femeia, in schimb, are o putere de daruire care poate echilibra stupida vanitate teribilista a barbatului. Totul e sa nu vrea sa fie ca el. Nu are nimic de cistigat, ci doar de pierdut.

Barbatul poate deveni intelept, cu rabdare, doar daca are alaturi o femeie desteapta. Una care sa-i dea impresia ca el e al mai primul, dar care sa-l indrume discret, sa-l cizeleze. Eu am avut norocul de a avea mereu alaturi femei frumoase, inteligente, intelepte. Incepind cu mama, continuind cu doua-trei prietene, profesoare si incheind cu sotia. Sint un om norocos, dependent de femeile din viata mea. Un „filogin" convins.